AMINTIRE

   

sursa foto: internet

     In degetarul bunicii, ai gasit prafuite gandurile ei tivite pe viitorul piticului din tine.

     Mai ratacesti putin in odaia plictisita de singuratate, mica si ingramadita cu amintirea ei si te lovesti in stanga si in dreapta de amprentele ei sterse.
     Ai zis ca nu plangi...
     Un ghem ca de otel, zbarcit si dureros te-a lovit in pieptul acum puternic si incercat de sentimente, trairi, dar totusi... te-a rapus, si cazi secerat peste cufarul pe care te aseza iarna langa soba, in vreme ce ea isi mesteca iubirea si grijile intr-un ceaun cu mamaliga indrugand, uneori incoerente, povesti de iubire... o iubire inteleasa doar de ea, de dorul ei, de "as fi dorit-ul" ei, si de toata fiinta ei doborata de neinpliniri.
     Ramai prabusit o clipa... poate doua... dar suficiente pentru a o percepe cu tot frumosul  ei.
     Te ridici intunecat de amintiri si ecoul glasului ei impregnat in eternele energii mai rasuna si acum: "Trebuie sa te ridici si sa mergi mai departe...las' ca n-ai patit nimic, se poate si mai rau!" De cate ori ai auzit cuvintele astea dar niciodata nu le-ai inteles rostul?!
     Zgomotul usii se aude in urma ta, puternic, metalic, gol si scurt, suficient insa pentru a te readuce-n prezent.