duminică, 8 ianuarie 2017

VOCEA TA...

sursa foto: internet

... se lupta mereu cu spatiul si mereu... ranita...castiga.

     Vocea ta... iti doresti sa fie roua pe buze insetate, un buchet de zambete sincere, dragalase, inocente... dar ea... vocea ta, acum mai suparata, mai aprinsa ca niciodata, iti sparge toate oglinzile iar reflexiile tale plang in colturi, obosite, ciobite... dornice
     Acum, ca o gheara iti zgarie visul cald, dulce si speriat... ca o pasare cu aripi ciunte, iti sfasie pieptul...  ciupeste salbatic din incatusarea ei blestemata si continu se zbate spre eliberare... un tipat crunt al neputintei iti duce mana tremuranda la piept pentru al proteja... zadarnic.
     Vocea ta, uneori, aparent tacuta in adormire tresare si iti clatina universul... e strigatul lupului alungat de haita...
     Vocea ta... nesabuita, imperfecta, cateodata diabolica este sabie infipta-n simturile tale suave...
     Azi, vocea ta... strangulata-n dureri, ganduri, himere, incalcita intr-un prezent murdar, este umbra tarata-n existenta ta diafana...
     Azi, vocea ta... sunt doar eu.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu